ARGOUL
Argoul este un limbaj conven?ional folosit în mod con?tient de c?tre vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi în?ele?i de ceilal?i. Dup? Ion Pachia Tatomirescu [1], «argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ ?i cu „codul manierelor elegante“ – grupuri alc?tuite din vagabonzi, delincven?i, dar ?i din elevi, studen?i, militari ?. a. –, care ?i-au format un „vocabular special“, cuprinzând cuvinte „cu sensuri deturnate“, din limba comun?, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc., dup? un „cod propriu-încriptat“, cu „în?elesuri“ f?r? vreo leg?tur? cu sfera lor propriu-zis?, încât s? fie „de neb?nuit“ îndeosebi celor ce reprezint? autorit??ile, ori celor ce au leg?turi cu autorit??ile.
Argoul are dou? func?ii: de a încifra con?inutul unui mesaj ?i de a diferen?ia „grupul social respectiv“ de majoritatea celorlal?i vorbitori. Din pitorescul „vocabular“ argotic spicuim: a ciordi, a mangli, a ?uti (toate trei cu sensul de „a fura“), babac, „p?rinte“, Bacu, „Examenul de Bacalaureat“, biciclet?, „ochelari“, bil?, „cap“, bostan, ;cap“, bosu-mare, „directorul“, bosu-mic, „directorul adjunct“, broasc?, „po?et?“, casma, „mân?“, ciripitor, „denun??tor“, curcan, „poli?ist“, denghi, „bani“, devl?, „cap“, dirig, „diriginte“, dirig?, „dirigint?“, fasole, „din?i“, felicitare, „ordin de concentrare“, feti??, „mitralier?“, frunz?, „profesoar? de botanic? / biologie“, g?in?, „p?l?rie“, gagiu, „individ“ / „iubit“, hard, „creier“ / „cap“, icre, „bombe", limb?, „informator al poli?iei“, lovele, „bani“, m?lai, „salariu“ / „bani“, mardei, „bani“, mate, „matematic?“, mi?to, „foarte bun / frumos“, mititica, „pu?c?rie“, pârnaie, „oal? de p?mânt“, parai, „bani“ (< de la para, parale, monede din vremea Imperiului Otoman), prof?, „profesoar?“, sticlete, „poli?ist“, ?ase !, „aten?ie !“, ?ucar, „frumos“, tigv?, „cap“, universitate, „închisoare“ etc. [2].
Pentru cei ce reprezint? „paria“ într-o societate, argoul se prezint? cu „func?ia“ unei „m??ti de protec?ie“, în vreme ce la elevi, la studen?i, la militarii în termen, „pare a se justifica“ prin nonconformism, prin „dorin?a juvenil? de a epata“ etc.
