Folosim cratima atunci când elementele legate prin cratima au sens de sine statator.
Adica scriem îmi, într-un cuvânt, nu î-mi, cu cratima, pentru ca î-, de unul singur, nu înseamna nimic.
Scriem vreo, vreun, nu vre-o, vre-un, pentru ca vre-, de unul singur, nu înseamna nimic.
Scriem l-a atunci când l- înseamna pe el.
Scriem m-ai atunci când m- înseamna pe mine.
Scriem iubit-o atunci când –o înseamna pe ea: Iubito, am iubit-o si pe ea.
Scriem vino, într-un cuvânt, nu vin-o, pentru ca nu po?i s-o vii pe ea.
Scriem trimite-ti atunci când -ti înseamna tie, al tau: Trimite-ti copiii la scoala. Copiii tai, adica. Trimite-ti o scrisoare. Tu tie, în caz ca duci lipsa.
Scriem trimiteti atunci când se refera la voi, dumneavoastra: Va rog sa-i trimiteti o scrisoare lui Patratel. Ca se simte singur.
Si tot asa…
