De ce dau moldovenii cep la „poloboc“ şi se hrănesc cu „chişcă“. 20 de cuvinte..

[Raylisse]

[Skilled News] De ce dau moldovenii cep la „poloboc“ şi se hrănesc cu „chişcă“. 20 de cuvinte în dulcele grai moldovenesc pe care ceilalţi români nu le înţeleg [Skilled News]



Dulcele grai moldovenesc este extrem de savuros, în Moldova fiind folosit un dialect diferit faţă de celelalte regiuni ale ţării, de multe ori necunoscut publicului larg. „Adevărul“ vă prezintă un top al regionalismelor din zona Moldovei.
Dezvoltarea limbii vorbite în diferitele comunităţi româneşti a dus de-a lungul timpului la apariţia regionalismelor, care sunt nişte unităţi lexicale. Acestea devin de multe ori de neînţeles de către vorbitorii din celelalte regiuni ale României.
Spre exemplu, în Moldova există un dialect diferit faţă de celelalte provincii istorice. „Variantele fonetice regionale sunt pronunţări sau rostiri specifice graiurilor româneşti ale unor cuvinte. În graiul moldovean, cuvinte ca băiat, câine, ceapă, cinci, jos, împrejur, necăjit, pâine, picior, seară, zeamă  sunt rostite băiet, câne, şiapă, şinşi, gios, împregiur, năcăjit, pâne, chicior, sară, zamă.  În graiurile crişean şi bănăţean, cuvinte ca ajunge, bade, frate, vin sunt rostite ajunje, bad’e, frat’e, jin, iar în graiul muntean, sunt şi unele variante morfologice verbale: nu făcea!, nu dădea!, (nu face!, nu da!), precum şi unele variante flexionare de felul s-au dusără, s-au băgatără, au venitără, ei face, ei zice etc. (s-au dus, s-au băgat, au venit, ei fac, ei zic), susţine  lectorul universitar Ana-Maria Dudău.
Specialiştii spun că graiul moldovenesc reprezintă o parte însemnată a graiului daco-român, acoperind circa o treime din teritoriul unde se vorbeşte româneşte.
„Poziţia în cadrul limbii române a graiurilor moldoveneşti se poate stabili urmărind pe hărţile atlaselor lingvistice ariile de răspândire ale unor particularităţi de limbă, de exemplu, ale unor cuvinte moştenite din latină, păstrate din substratul autohton sau împrumutate din alte limbi”, precizează profesorul Nicolae Saramandu.
Regionalisme din Moldova

• Coşer - loc de stocare a grânelor amenajat din scânduri şi plasă de sârmă;
• Poloboc - butoi din lemn;
• Urdiniş - deschizătură a stupului pe unde intră şi ies albinele;
• Zămnic - beci;
• Huşte - tărâţe fermentate din care se face borş;
• Colţuni - ciorapi împletiţi din lână;
• Chişleag - lapte acru;
• Chisăliţă - prăjitură făcută din mălai şi lapte acru;
• Maieră – ficat;
• Tocmagi - tăieţei;
• Ogheal – plapumă;
• Perje – prune;
• Bortă – gaură;
• Coşarcă – coş împletit din nuiele;
• Chişcă - preparat culinar din intestine de porc;
• Hojmalău-om mare cu minte de copil
• Nadiceancă-şaretă, trăsură mică
• Noaten-miel care a împlinit un an
• Răzlăghi-a se relaxa
• Acastău-spânzurătoare
Graiul moldovenesc, grai latin
În secolul XVIII, marele om de ştiinţă Covatius, pomenind într-o scriere de a sa despre graiul moldovenesc, este de părere că în zona Moldova se folosesc foarte multe cuvinte latineşti, chiar mai multe decât au italienii.
“Este lucru de mirare că graiul moldovenesc are mai multe vorbe latineşti decât graiul italienesc, cu toate că italianul locuieşte astazi acolo unde a locuit altădată romanul. Poate că totusi nu este chiar de mirare, căci italienii şi-au alcătuit un grai la multă vreme după aceea”, este de părere Covalius.
Încheiem cu o poezie „anonimă”, care circula în Moldova încă de pe vremea lui Creangă şi care este semnificativă în acest sens.

La bunica în Moldova,
Undeva e "încotrova".
Puiul scurmă-n "rumeguş",
Iar ardei i-un "chipăruş".
Cocostârcul este barză,
Curechi una e cu "varză".
Un ciorap e un "colţun",
"Perjele"-s prune din prun.
Şi "povidla" e magiun
Plapuma, cum zicem noi
E "oghial" la Dorohoi.
Un copil ce s-a lovit
Plânge fiindcă s-a "pălit".
Un cartof i-o "barabulă"
Ori zici cuşmă, ori căciulă.
"Doniţa" e "cofăiel",
"Romaniţa"-i muşeţel.
Ce-i basma e şi "tulpan",
Iar un miel de peste-un an,
În Moldova e "cârlan".
Fumul iese din "hogeag"
Şi iaurtul e "chişleag".
"Păpuşoi" zic la porumb
Şi nu nasture, ci "bumb".
Nu livadă, ci "pomăt",
Nu zăpadă, ci omăt.
Zi-mi bunică, dacă poţi, ce-s eu?
Tu? Un "ghilimoţ",
Dar român cum suntem toţi.
Vă mai recomandăm:
„Am do făcut“ şi „m-am pro întors“, expresiile care îi fac pe bănăţeni unici. Bănăţenii de munte îşi culcă oaspeţii în soba gi la drum şi le dau coleăşă şi răchie
Fiecare regiune a ţării are specificul ei, iar Banatul de munte nu face excepţie. Graiul bănăţean neaoş este însă aici la el acasă, în vocabularul bănăţenilor din această  zonă moştenindu-se din generaţie în generaţie mai multe expresii specifice. „Do“ şi „pro“ sunt printre cele mai spectaculoase formule folosite în Banatul de munte, greu de înţeles, inclusiv pentru un bănăţean „de la pustă“.

Sursa: adevarul.ro

[Badboy.UndeadArmy™]

Wtf....ce dialect interesant
PS:Nu inteleg absolut nimic